Jurnal pictural

Arta plastica contemporana romaneasca

Crenguta Corina Macarie, Simona Pascale, 

Rodica Gherghinoiu, Monica Turcu

Teatrul Muzical N. Leonard, Galati

12 octombrie 2012

    Patru proaspete absolvente ale Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design din cadrul Universităţii Dunărea de Jos şi-au reunit cele mai recente lucrări într-o expoziţie intitulată Jurnal pictural, girată de Muzeul de Artă Vizuală şi găzduită, începând din 12 octombrie a.c., în foaierul Teatrului Muzical N. Leonard (curator, pictorul-muzeograf Gheorghe Andreescu). Ele se numesc: Crenguţa Corina Macarie, Simona Pascale, Rodica Gherghinoiu şi Monica Turcu. 

   Desigur, pentru cei care urmăresc fenomenul plastic gălăţean, acestea nu sunt nume necunoscute, întrucât au mai apărut expoziţii fie individuale, fie colective, organizate de facultatea menţionată, Muzeul de Artă Vizuală sau Filiala Galaţi a U.A.P.R. Expoziţia lor, deşi fiecare îşi are individualitatea sa, este unitară şi arată că toate cele patru artiste se află pe un drum bun al evoluţiei postuniversitare, dovadă prezenţa lor în unele manifestări cu caracter naţional şi internaţional, ca şi recentele premii obţinute în cadrul acestora. 

   Astfel, Monica Turcu a fost distinsă cu un premiu la Concursul de pictură realizată ad-hoc Câmpina 24 h şi Marele Premiu la Bienala de la Verona (Italia), Simona Pascale a fost onorată cu Premiul pentru pictură şi pentru grafică la Lucerna (Elveţia), iar Crenguţei Macarie i s-a conferit Premiul pentru pictură la Bienala Artelor Ion Andreescu de la Buzău. Recunoaştere valorii creaţiei lor pe plan naţional şi internaţional este îmbucurătoare, iar participarea acestora, ca şi a altora la manifestările locale aduce un suflu nou, adaugă sânge proaspăt pentru propulsarea artei gălăţene.

    Aşa cum a dovedit şi cu alte prilejuri, Crenguţa Corina Macarie este preocupată în lucrările ei îndeosebi de figura umană şi de raporturile omului cu semenii şi cu societatea în care trăieşte. În centrul tablourilor expuse se află clovnul, personaj des întâlnit în pictura românească şi în cea universală, aflat la confluenţa realului cu fantasticul, exponent al unor sentimente contradictorii. În spatele aparenţei sale hazlii, a măştii şi a vestimentaţiei strălucitoare, se pot ascunde de cele mai multe ori drame şi tristeţi sfâşietoare, nelinişti care macină interior. Clovnii din pânzele Crenguţei Macarie sunt înfăţişaţi şi ei în ipostaze diferite: trăind momente de tensiune sau de relaxare, cufundaţi în gânduri după ieşirea din scenă, alături de instrumentul pe care l-a folosit în timpul spectacolului, pregătindu-se pentru întâlnirea cu publicul. Artista fragmentează compoziţia ansamblurilor, pensulaţiile sunt largi şi spontane, fundalurile fac un tot unitar cu elementele care formează substanţa tablourilor. Ea a preluat din tehnica reprezentanţilor "action painting”-ului gestica largă, mişcarea energică şi dinamică a pensulei şi spatulei atunci când aşterne materia picturală, pe care o aplică nu unei iconografii abstracte, ci unui figurativ clar conturat, expresiv, modern, construit în spiritul unei viyiuni bine individualizată. Desigur, în afară de clovni, în pânzele artistei întâlnim şi alte personaje, masculine sau feminine, care evocă momente ce ţin de un trecut păstrat ca o nestemată în memoria afectivă.

Clovn I

Clovn II

    Simona Pascale pendulează între figurativ şi abstract. La ea, tâlcurile elementului uman, acolo unde acesta există, sunt înţelese la o lectură foarte atentă a ţesăturii de tuşe şi pete de culoare. Unele compoziţii, cum este şi cea intitulată Criza, sunt pornite chiar de la aspecte ale vieţii noastre cotidiene, de la starea socială existentă la noi şi la alţii. Într-un alt tablou, tânăra femeie ce poartă pe cap o pălărie cu boruri mari şi aşteaptă pe o bancă, este surprinsă din spate, iar perspectiva care se desfăşoară înainte-i stă sub semnul nebulozităţii. Un alt personaj feminin trăieşte în prezenţa florilor amintiri care-i răscolesc sufletul. În compoziţiile pur abstracte, Simona Pascale mizează pe forţa expresivă a materiei cromatice. Aici ea se mişcă cu dezinvoltură, petele de culoare sunt armonioase, uneori mai stinse, alteori mai explozive, aşezate în mase compacte. Faţă de colega sa Crenguţa Macarie, ea aplică pasta cu mai multă consistenţă, tonurile dobândesc sonorităţi muzicale. 

Compozitie

Criza

    Mult mai potolită în culoare este Rodica Gherghinoiu. Ea utilizează o gamă de griuri care dau senzaţia de cântec abia şoptit. În schimb, în picturile semnate de ea este mult mai vizibilă preocuparea pentru desen. O linie, uneori sigură şi continuă, alteori ezitantă sau întreruptă, conduce la figurarea unor personaje fie în compoziţii, fie în portrete. În unele tablouri, artista pare a nu fi interesată atât de expresia chipului, cât mai ales de surprindere unui gest sau a unei atitudini, a staticului sau a mişcării. Chiar şi atunci când abordează portretul, chipul personajelor nu are suficientă claritate, el rămâne învăluit într-o ţesătură ce-i conferă un aer de mister.

Compozitie

    Mai apropiată de arta abstractă, Monica Turcu se distinge în această expoziţie mai ales prin compoziţiile cu temă sacră. În acest sens, ea dezvoltă motivul jertfei cristice sau recurge la simboluri statornicite în mitologia biblică (potirul, pâinea, crucea etc.). Tablourile ei cu Iisus crucificat sunt pictate într-o manieră modernă, îndepărtată de orice canon cerut de erminii. Spiritul inventiv al artistei se observă în libertatea ce şi-o asumă în configurarea unor imagini sfâşietoare, sumbre, care exprimă întreaga suferinţă a Celui răstignit pe cruce, jertfa Mântuitorului pentru ispăşirea păcatelor lumii şi pentru ca oamenii să dobândească viaţă veşnică. În felul cum artista reuşeşte să evidenţieze jertfa cristică, se simit ecouri din gramaticile expresioniste şi chiar influenţa profesorului său de la facultate, pictorul Liviu Nedelcu. În alte tablouri axate pe tema sacrului, ea apelează la colaj sau aşează pe suportul de pânză un strat de chit special, peste care intervine cu culoare, cu înscrisuri din texte biblice, cu încrustaţii ce figurează obiecte şi semne simbolice. Culoarea este de o mare sobrietate, predomină ocrul, pământul de Siena şi griurile. Mai vioaie în tonuri şi predispusă spre un lirism mai exuberant se manifestă în compoziţiile pur abstracte.

Compozitie I

Compozitie II

   Aducând o notă de inedit şi prospeţime în peisajul plasticii gălăţene, expoziţia celor patru artiste, găzduită de foaierul Teatrului Muzical „=N. Leonard”=, este o manifestare care ne îndreptăţeşte să credem că în oraşul nostru a început să se simtă pulsul existenţei Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, înfiinţată ân toamna anului 2008, că munca dascălilor din această instituţie (un merit cu totul deosebit îi revine pictorului Tudor Ioan) a început să dea roade de folos artei contemporane româneşti şi beneficiarilor acesteia. Depinde de absolvenţii ei cum vor aprofunda cele învăţate în timpul studenţiei şi de felul cum îşi vor canaliza şi conduce talentul şi munca pentru a-şi defini propria identitate. (Corneliu Stoica)

***excelenta corinca preluata de pe galateni.net